Liceul “Ion Creangă” este nou prin aspectul sau, prin conditiile materiale de care dispune, cu sali de clasa luminoase si spatioase, mobilier, laboratoare, cabinete etc.
Aparitia liceului nostru este consecinta fireasca a dezvoltarii economice si sociale din perioada 1922 – 1928. In intreaga tara, ca expresie a acestei situatii, apar institutii de invatamant si cultura. Pe langa liceele de baieti sau liceele mixte, se solicita tot mai mult infiintarea liceelor de fete. Contemporan cu liceul nostru este si liceul nr.15 Iulia Hasdeu.
Constatand dupa graiul documentelor vremii, initiativa infiintarii liceului nostru apartine cetatenilor din acest sector, care au constituit un comitet ce avea ca presedinte pe prof. Dr. Christian Musceleanu, conferentiar la universitatea din Bucuresti, care a intreprins o serie de masuri pentru creearea acestui locas de cultura.
Unul din motivele sustinute de comitetul scolar de atunci, in cererile adresate Ministerului Instructiunii Publice, a fost acela ca marile licee din capitala erau construite fie in centrul orasului, fie in cartiere de elita, in timp ce cele marginase erau lipsite de asemenea edificiu. Acest aspect a fost recunoscut in decizia emisa la 25 august 1926 de catre Ministerul Instructiunii Publice, prin care s-a hotarat infiintarea liceului nostru, incepand cu data de 1 septembrie a aceluiasi an.
Greutățile începutului
Emiterea unei decizii ministeriale nu a insemnat decat actul de infiintare a scolii. Lupta cu greutatile abia a inceput, deoarece scoala nu dispunea de conditii materiale si, in primul rand, nu exista un local propriu. Aproape concomitent cu actul de infiintare a liceului, intalnim o adresa de raspuns a Directiei Contabilitatii din minister — Administrarea Casei Scoalelor catre presedintele comitetului scolar, pentru infiintarea scolii secundare in sectrorul III Albastru.
Scoala va functiona, pana la construirea unui local propriu, pe terenul oferit de primarie,in localul Ministerului din Calea Rahovei nr.30. Pe langa fondurile ce se vor oferii de comuna si cele ce vor proveni din taxe scolare, Ministerul a acordat suma de 200 mii lei din fondul Clasei Scoalelor si 200 mii lei din reparatiuni ale acestui departament. Din lipsa unui local propriu, scoala si-a deschis cursurile intr-o fosta casa boiereasca, cladita in 1850, vechiul local, din care se mai pastreaza si astazi o buna parte, in Calea Rahovei nr.40. Aceasta constructie era asezata langa cladirea fostei Scoli Normale Superioare– condusa la sfarsitul secolului trecut de scriitorul Alexandru Odobescu si devenita ulterior liceul Mihai Eminescu.
Localul din Calea Rahovei nr.30, atribuit prin decizia mentionata mai sus scolii noastre, era o casa provenita din donatie catre Primaria Sectorului III Albastru, dar care n-a fost utilizata pentru invatamant, intrucat era necorespunzatoare acestui scop. Pentru a ne da seama de greutatile in care au inceput liceul este suficient sa amintim ca acel local vechi in care au functionat mai multe institutii si depozite ajunsese in 1926, atunci cand l-a achizitionat Ministerul Instructiunii, intr-o stare deplorabila.
A fost nevoie de contributia primei directoare a acestei scoli, profesoara Elena Nutu — Oteteleseanu si a cea a presedintelui comitetului scolar, profesor dr. Christian Musceleanu, pentru ca acolo unde n-au putut functiona 4 clase ale unei scoli comerciale, sa poata incepe cursurile a 6 clase ale liceului Domnita Ileana. Sumele de 400 mii lei acordati de Ministerul Instructiunii Publice, 300 mii lei din partea Primariei Sectorului III Albastru, cat si cele cateva zeci de mii provenite dintr-o serbare sustinuta in Parcul Carol au dat posibilitatea amenajarii cladirii vechi. In documentele vremii se gaseste si prima denumire a liceului de Domnita Ileana. In primii 2 ani, 1926 – 1928 liceul a avut denumirea de Scoala Secundara Gradul II Domnita Ileana. Intre anii 1928 – 1948 a purtat numele de Liceul de fete Domnita Ileana.
Construirea unui local nou
Cladirea liceului fiind neincapatoare, cursurile s-au desfasurat cu clasele I-VII dimineata, iar cu clasele paralele dupamiaza. In anul scolar 1928 — 1929 gimnaziul fiind redus din nou la 3 clase, iar cursurile tinandu-se dimineata si dupa-amiaza din lipsade local, clasele IB si a IV-a B s-au desfiintat, iar clasele a II-a B si a III-a B au functionat destul de greu in scoala primara Romanescu de pe strada Izvor. La fel s-a procedat si in anul 1929 – 1930. Avand in vedere greutatile de functionare a scolii, Comitetul Scolar a intreprins noi masuri pentru construirea unui local propriu.
Profesorul Dr Christian Musceleanu a adus la cunostinta Ministerului Instructiunii Publice faptul ca scoala a fost nevoita sa stramute 2 clase si sa desfiinteze alte 2, respingand astfel, din lipsa de local, multe eleve care au fost nevoite fie sa renunte la scoala, fie sa-si gaseasca rost in invtamantul particular. De asemenea, a fost prezentata situatia scolii (care ajunsese la un efectiv scolar de peste 500 de eleve) la examenul de bacalaureat, prima serie de absolvente fiind de 21 de candidate din 26 inscrise.
Din aceste relatari se observa caracterul limitat al invatamantului din acele vremuri. In continuare, se subliniaza concluzia comitetului scolar si a corpului didactic de a se construi un nou local care sa satisfaca toate cerintele unei scoli model. Planul localului scolii complete de tip D ( cu toate incaperile dupa cerinte pedagogice si igienice moderne) si cu internat pentru 100 de eleve se ridica, dupa afirmatiile arhitectului ministerului, Pompilian, la un deviz de maximum 30 milioane lei.
Conform prevederilor ministerului, dar mai ales cu posibilitatiile proprii, in anul 1930, s-a hotarat inceperea unui local nou. Astfel, constructia localului a inceput, dupa un plan elaborat de Ministerul Constructiilor langa vechiul local din Calea Rahovei nr.40. S-a hotarat ca localul sa fie realizat pe etape deoarece sumele provenite din taxe scolare nu erau suficiente. Desi localul era folosit pe masura ce se construia, totusi era departe de a satisface nevoile scolii, aceasta continuand sa functioneze impropriu. In anul scolar 1934 – 1935 scoala a functionat in localul propriu cu o mica simplificare a orarului si cu unele cursuri sustinute dimineata si dupa-amiaza. Acestre mici modificari au tinut pana la 20 noiembrie cand cladirea a fost terminata si a avut loc serbarea de inaugurare. Din cuvantarea directoarei din acea perioada reiese ca, in cei opt ani de activitate, scoala insuma constructii in valoare de 7.978.337 lei ceea ce insemna un adevarat record tinand cont de greutatile perioadei respective. In anul 1935 – 1936 scoala si-a deschis cursurile pentru 15 clase dintre care 5 in construttia veche ( alaturi de cancelarie, administratie si infirmerie) si 10 in localul nou.
Comitetul scolar, dandu-si seama ca terenul nu este suficient pentru numarul de clase existente, a facut toate demersurile posibile pentru a cumpara portiuni de pamant de la proprietatile invecinate. Aceste demersuri nu au dat nici un rezultat. In anul 1936 Comitetul scolar a obtinut sa se voteze de catre Camera la 30 decembrie, o lege care sa declare de interes cultural 370,50 m.p. de teren ce apartinea Tipografiilor Romane Unite si 480 m.p. de la succesorii Porumbaru — strictul necesar de care scoala avea nevoie. Din nou, cu toate eforturile depuse incercarile au ramas fara rezultat astfel incat scoala s-a mentinut in acelasi stadiu. De parca nu ar fi fost suficient, in anul 1940, localul a mai avut de suferit si de pe urma cutremurului, cutremur ce a facut ca, din vechiul spatiu sa nu se poata utiliza decat secretariatul.
Evolutia procesului de invatamant
Procesul de invatamant, latura cea mai importanta a institutiei noastre, a cunoscut multe schimbari structurale in continutul si metotologia didactica. Scoala a functionat, la inceput, cu un efectiv de 453 eleve la cursurile de zi si cu 65 eleve la invatamantul particular. Acest numar a fost depasit de la an la an, prin cresterea numarului claselor si al elevelor. Ca urmare a prestigiului de care s-a bucurat liceul, in anul urmator 1927 – 1928, au functionat 11 clase la zi cu un efectiv de 539 eleve si o clasa la invatamantul particular cu 40 eleve.
Efectele negative ale crizei economice din 1929 – 1933 s-au reflectat destul de grav si in viata liceului prin reducerea efectivului de eleve, dotorita lipsei de posibilitati materiale ale parintilor acestora, plata taxelor scolare ridicandu-se la 400 – 500 lei lunar. Era o povara, mai ales pentru copiii familiilor cu venituri modeste, asa cum reiese din documentele vremii.
Abia in 1935 – 1936, dupa ce s-a mai construit o parte a noului local, s-a constatat o revenire la efectivul de 534 eleve. In anul 1944 – 1945, deci primul an de la actul de la 23 August au functionat 14 clase cu un efectiv de 704 eleve, iar in invatamantul particular 332 eleve. Dupa anul 1945, desi continutul invatamantului in general a ramas acelasi pana la reforma, ca urmare a aplicarii legii obligativitatii de 4 clase si prin reducerea treptata a taxelor scolare, s-a inregistrat o crestere simtitoare a efectivului scolar. Astfel, anul 1947 – 1948, anul premergator Rreformei Invatamantului, se remarca prin cresterea efectivului de elevi de la 704 la 1046, iar a numarului claselor la 21. Obiectele de invatamant predate in aceasta etapa au fost : limba romana, istoria, geografia, matematica, stiintele naturale, limba franceza, muzica, desenul si caligrafia in clasa I (corespunzatoare clasei a V-a de azi) ; din clasa a II-a se introduce un obiect nou, fizico-chimice, in clasa a III-a dreptul si limba latina, iar din clasa a IV-a apare si a doua limba moderna (germana sau italiana).
Din clasa a VI-a se introduc elina si filosofia iar din clasa a VII-a se adauga si igiena ; pana la reforma de la 1948 s-au predat in liceu, pe langa obiectele sus amintite, si religia. Programele pe obiecte erau discutate inainte de inceperea anului scolar si se faceau propuneri privind repaartizarea orelor si alcatuirea orarului. Daca luaam spre exemplificare structura planului de invatamant dina nul 1930 – 1931, constatam ca in elevii claselor I functionau cu 29 de ore pe saptamana ; pe langa obiectele plrincipale : limba romana 5 ore, matematica 3 ore, istoria 2 ore, geografia 2 ore, stiinte naturale 2 ore, limba franceza 3 ore, muzica 2 ore, caligrafia 1 ora — apar si 2 ore de lucru manual, 2 ore de gimnastica, o ora de gospodarie, o ora dirigentie. La clasa a IV-a (corespunzatoare clasei a VIII-a de azi) erau repartizate 33 de ore pe saptamana, din care : 3 ore matematica, 3 ore fizico-chimie, 3 ore limba romana, 3 ore limba latina, 2 ore franceza, 2 ore germana, 2 ore istorie, 2 ore geografie, 2 ore gimnastica, muzica, desen, gospodarie, lucru si dirigentie cate o ora pe saptamana. In clasa a VII-a (corespunzatoare clasei a XI-a de azi), numarul orelor era de 32 pe saptamana, din care : 3 ore limba romana, 2 ore limba latina, 2 ore limba franceza, 2 ore limba italiana, 2 ore limba germana, 2 ore filosofie , 2 ore istorie, 2 ore geografie, 2 ore matematica, 2 ore stiinte naturale, 2 ore gimnastica, cate o ora saptamanala de elina, drept, desen, muzica, gospodarie, igiena si lucru.
La sectia moderna, ponderea in planul de invatamant o detineu limbile : limba romana cu 5 ore, limba latina 4 ore, limba greaca, franceza, germana sau italiana, cate 2 ore saptamanal. La sectia reala, matematica detinea locul principal, apoi urmau fizico-chimice, astronomia, si celelalte obiecte de cultura generala.
Apreciind dupa ponderea diferitelor obiecte in planul de invatamant, se constata importanta ce se acorda limbii romane, limbilor clasice si moderne, matematicii, istoriei si geografiei, care urmareau formarea unui orizont larg de cunostiinte generale absolventelor de liceu.